Pieri Pauli Pasolini: diferencis tra lis versions
Contenuto cancellato Contenuto aggiunto
Nessun oggetto della modifica |
|||
Rie 10:
(1922-1975)
El testament Coran
In ta l'an dal quaranta quatro
fevi el gardon dei Botèrs:
Al era il nuostri timp sacro
sabuít dal sòul dal dover.
Núvuli negri tal foghèr
thàculi blanci in tal thièl
a
de amà la falth e el martièl.
Mi eri un pithu de sèdese ani
con un cuòr rugio e pothale
cui
e i ciavièj coma chej de me mare.
Scuminthievi a dujà a li bali,
a ondi i rith, a balà de fiesta.
Scarpi scuri! ciamesi clari!
dovenetha, tiara foresta!
Chela vuolta se 'ndava a rani
de nuòt col feràl e la fòssina.
Rico al sanganava li ciani
e i bruscànduj col feral ros
ta l'umbría ch'a inglassava i vuos.
Tal Sil se trovava pissíguli
a mijars in ta li pothi.
Se 'ndava plan thentha un thigu.
In ta la boscheta dai poj
'pena magnàt se ingrumava
duta la compagnia dai fiòj,
e coma uthiej se ciantava.
Dopo se dujava a li ciarti
a l'umbría da la blava.
La mare e il pare a eri muarti.
De Domènia, òmis dal cuòr gredo,
se coreva via in bicicleta
par loucs de un inciànt sensa pretho.
E na
in tal lustri da la boscheta
ch'a menava a passòn la feda.
Liena co la sova bacheta
a moveva l'aria de seda.
Mi nasavi de arba e ledàn
e dei sudòurs rassegnadi
tal me cialt stomi de corbàn;
e li barghessi impiradi
tai flancs, da l'alba dismintiadi,
a no cujerdavin la vuoja
sglonfa de albi insumiadi
e seri thentha fresc de ploja.
Par la prima vuolta ài provàt
cun chela fiola de tredese ani
e plen de ardòur soj s-ciampàt
par cuntalu ai me cumpagni.
Al era Sabo, e nancia un cian
no se vedeva par li stradi.
Al brusava el loúc de Selàn.
Li luci duti distudadi.
In mieth da la platha un muàrt
ta na potha de sanc glath.
Tal paese desert coma un mar
quatro
e thigànt rugio a me àn menàt
ta un camio fer in ta l'umbría.
Dopo tre dis a me àn piciàt
in tal moràr de l'osteria.
Lassi in reditàt la me imàdin
ta la cossientha dai siòrs.
I vuòj vuòiti, i abith ch'a nasin
dei me tamari sudòurs.
Coi todescs no ài vut timòur
de lassà la me dovenetha.
Viva el coragiu, el dolòur
e la nothentha dei puarèth!
(Pasolini, P.P. (1975). La nuova gioventù. Poesie friulane 1941-1974. Torino, 117-120.)
== Bibliografie par furlan ==
|