La mitologjie greghe e je la racuelte di ducj i mîts e lis liendis de culture dai grêcs antîcs che a rivuardin i lôr diu e eroi, la lôr concezion dal mont, i lôr cult e lis pratichis religjosis.

I studiôs contemporanis a studiin e a analizin i mîts antîcs cirint di capî lis istituzions politichis e religjosis de antighe Grecie e, in gjenerâl, dute la civiltât greghe antighe.

La mitologjie greghe si compon di une largje racuelte di contis che a sclarissin la origjin dal mont e a contin in detai la vite e lis aventuris di un grant numar di dius e deis, erois e eroinis, mostri e altris creaturis mitologjichis. Chestis contis in principi a son stadis componudis e difondudis intune forme poetiche e compositive orâl, invezit a son rivadis fin a nô prin di dut par vie dai tescj scrits de tradizion leterarie greghe. Lis fonts leterariis plui antighis cognossudis, i doi poemis epics Iliade e Odissee, a concentrin la lôr atenzion sui avigniments che a zirin ator de vicende de vuere di Troie. Altris doi poemis cuasi contemporanis aes oparis omerichis, la Teogonie e Lis voris e i dîs scrits di Esiodi, a contegnin invezit contis che a rivuardin la gjenesi dal mont, la cronologjie dai sovrans celescj, il sucedisi des etâts dal om, il principi des soferencis umanis e la origjin des pratichis sacrificâls. Diviersis liendis a son contignudis ancje intai Imnis omerics, intai framents dai poemis dal Cicli epic, intes poesiis dai lirics grêcs, intes oparis dai tragjediografs dal secul V p. di C., intai scrits dai studiôs e dai poetis de etât elenistiche e intai scritôrs romans tant che Plutarc e Pausanie.

Lis ruvinis monumentâls cjatadis fûr intai sîts archeologjics miceneus e minoics a àn judât a sclarî cierts problemis ponûts de epiche omeriche e a àn furnît cuintriponts concrets su particolârs presints intes contis mitologjichis. I argoments contâts de mitologjie greghe a son stâts ancje rapresentâts in tancj manufats: i dissens gjeometrics su la superficie di vâs e plats che a son di assegnâ fintremai al secul VIII p. di C. a ritratin senis ispiradis al cicli de vuere di Troie o aes aventuris di Eracle. Ancje dopo, sui ogjets di art a saran rapresentadis senis gjavadis di Omêr o di altris liendis, cussì di furnî ai studiôs materiâl suplementâr a supuart dai tescj leteraris.

La mitologjie greghe e à vût une influence tant grande su la culture, lis arts e la leterature de civiltât ocidentâl e la sô ereditât e reste ore presint ben vive intai lengaçs e intes culturis che a fasin part di cheste zone dal mont. E je stade simpri presinte intal sisteme educatîf, a partî dai prins grâts de istruzion, intant che poetis e artiscj di dutis lis etis si son ispirâts a cheste, metint in evidence la rilevance e il pês che i temis mitologjics classics a podevin rivistî in dutis lis epochis de storie.

I dius grêcs cambie

Ogni diu al à la sô gjenealogjie, al cîr di rivâ a i siei fins e interès, al è dotât di capacitâts specifichis e al à une personalitât uniche e di podê distingui a clâr di chês di chei altris; in ogni câs chestis descrizions a divegnin di diviersis variantis locâls des liendis, e chestis variantis cualchi volte a son in contrast tra di lôr. Cuant che chescj dius a vignivin clamâts intai componiments poetics, intes preieris o dilunc dai rituâi di cult, si si dreçaviur cumbinant il lôr non cuntun o plui titui, che a distinguevin tra lis variis formis che i dius stes a podevin pandisi. Lis divinitâts principâls e cognossudis in dute la Grecie a jerin: Uran. Gjee, Cron, Zeus, Ere, Efest, Afrodite, Poseidon, Ermes, Ares, Demetre, Artemide, Atene, Dionis, Apol.

La plui part dai dius e jere associade a aspiets specifics de vite. Par esempli, Afrodite e jere la dee dal amôr e de bielece, Ares de vuere, Ade dai muarts e dal sot tiere e Atene de savietât e des arts. Ciertis divinitâts, tant che Apol e Dionis, a mostravin personalitâts complessis e si interessavin di varis aspiets de vite, intant che altris, cemût che Estie o Eli, a jerin pôc plui che personificazions. I templis grêcs plui sugjestîfs e maestôs a son stâts dedicâts pal plui a un numar ristret di dius, chei che il lôr cult e jere centrâl inte religjositât paneleniche. Al jere in dut câs comun che regjons singulis o citât o vile a fossin une vore devotis ancje a divinitâts minôrs calcoladis lis lôr protetoris. Cun di plui, in tantis citâts il cult des divinitâts plui cognossudis al jere praticât lant rituâi daûr particolârs locâi, che ju associavin a liendis straniis, inaltrò dal dut discognossudis. Dilunc de etât eroiche, il cult dai erois e dai semidius si à metût dongje a chel des divinitâts principâls.