Letare ai Romans

Rome e assorbì ogni forme di false adorazion. Lu storic John Lord al dipenzè cussì le situazion: " A Rome e regnave la superstizion, dapardut a si viodevin predis e fedêi di ducj i pais metûts sot.

La devozion a chestis religjons, cu lis lôr discjadenadis baracadis sessuâl, e puartà al totâl bandon di ogni dreture e virtût morâl.

Inte religjon di Rome al stave parsore il cult dal imperadôr, che al vignive deificât e i tiravin sù ancje templis intai cuai a si ufrivin sacrificis a lui come ai dius.

In chest ambient, purpûr, dai romans che a tornarin dongje di Jerusalem dopo jessi stâts batiâts come cristians, a contribuirin a meti sù une congregazion cristiane une vore fuarte e laboriose.

Pauli al scrivè la letare ator il 56 d.C. da Corinto.

E je une letare che e à un particolâr obietîf e e trate argoments che chei cristians a vevin bisugne di cognossi, forsi par smussâ divergjencis che a jerin vignudis fûr fra ebreus e zentîi che a fasevin part de congregazion.

Contignût

La fede e je essenziâl pe salvece.

Sei ebreus che no ebreus, ducj a son sot il pecjât, ma par ancje se no meretade bontât dal Diu, ducj a puedin jessi declarâts juscj par mieç da fede.

Pauli ur declare che i oms a àn ereditât il pecjât e la muart da un sôl om: Adam. Dome par mieç di un sôl om, Jesus, tancj pecjadôrs a son declarâts juscj.

Al è necessari che a rinovin la ment e che a doprin i dons che a àn par servî lu Diu.

Bisugne che a si sometin a lis autoritâts, cence protestâ.

Pauli al pandis il desideri di podê la a Rome e al salude par non tancj crodints, incoragjant i fradis a slontanâsi di chei che a causin divisions e a jessi judiziôs rivuart a chel che al è ben.

Utilitât

Nus dâ une fonde logjiche par crodi in Diu par vie che lis sôs cualitâts si puedin viodi inte creazion.

Al esalte la justizie di Diu e nus fâs cognossi la so grande misericordie.

Nus jude a comprindi cuâl che al è il "sacri segret di Diu".

Al declare che a no indi è difarence fra judeu e zentîl e chest nus insegne a jessi pacifics cun ducj i oms.

I cristians a devin jessi sometûts a lis autoritâts e a rispietâ lis leçs no dome par pôre dal cjastì, ma a motîf de cussience cristiane.

Al sburte a dâ testemoneance a ducj cussì che ducj chei che a invochin il non di Diu a podaran jessi salvâts.

A si cjatin ancje tancj conseis pratics cirche i rapuarts di tignî dentri la glesie.

Al incite a coltivâ impegn, umiltât e tenar afiet.