La ghitare e je è un strument musicâl a cuardis sunât cu lis ongulis te tecniche classiche o pûr cu la pupule dai dêts, o cuntun pletri. Il sun al ven de vibrazion des cuardis, tignudis in tension sore de casse armoniche che al sglonfe il sun. Lis cuardis a son tignudis dal tirecuardis, sul puintut, e il capotast, tiradis de mecaniche logade su la palete. Sul mani, la tastiere marcade cun barutis lasse scurtâ la lungjece des cuardis che vibrin fasint sunâ la note che si vûl.

Une ghitare eletriche
Henriette Ronner-Knip

La ghitare e ven dal antîc liut arap. La ghitare spagnole e à sîs cuardis, ma a son altris variazions, ad esempli in Brasîl si dopre une ghitare a siet cuardis, la ghitare baroche ancjemò doprade di cualchidun a 'ndi à dîs. Je avonde comun chê a dodis cuardis, cu la stesse incuardadure di chê a sîs ma cu lis cuardis dopleadis, in otave de seconde a la seste, cul Mi cantin dopli al unisun. • Par solit la man çampe cjalcje cu lis pupulis dai dêts lis cuardis su la tastiere dal mani, tant che la man diestre e piçe lis cuardis, fasintlis vibrâ. • I ghitariscj çampins par solit a doprin la stesse tecniche par vie che i vûl abilitât cun dutis e dôs lis mans, cualchidun mancul studiât, che al à imparât daûr istint, al zire la ghitare gambiant l'ordin des cuardis o ancje lassantlis cemût che son e duncje sunantlis al contrari.

Lis ghitaris a si puedin dividi daûr il lôr sun: Acustichis, cun casse "vueide" par doprâ il sun naturâl; Eletriche, cun cuarp plen e cence casse armoniche che scugne doprâ une amplificazion eletriche.

Lis ghitaris a si puedin dividi ancje daûr ce che si sune cun lôr, il repertori, in: ghitare classiche, ghitare acustiche e ghitare eletriche.

Ghitare classiche cambie

La Ghitare classiche e à trê cuardis di nylon par lis notis plui altis e trê cuardis di sede rivestide di metal par chês plui bassis. Vuê plui di spes ancje di nylon rivestît. La amplificazion si à par risonance dal cuarp vueit, la casse armoniche, tant che la taule parsore e puarte il spostament dal aiar. La ghitare classiche e je un cuardofon in len, a piç, con casse a forme di vot, cun tascj sul mani de tastiere e cjaviliere o palete a pene pleade indaûr cui pirui o clavutis par tindi lis cuardis

Lis parts a son dôs: la casse armoniche o di risonance che e cjape il sun des cuardis sglonfât de vibrazion dal plan armonic superiôr e lu slargje; il mani cu la funzion di tindi lis cuardis regolant la lôr tension e di cjatâ lis notis midiant la tastiere. Ogni liutâr al à une sô maniere di fâ lis sôs ghitaris. La sielte dal len di doprâ pe costruzion al è impuartant ma no fisse, si dopre par solit peç. La sô man, che no si viôt, e insieme il so segret a son te incjadenadure. La incjadenadure e je dut un sisteme di rinfuarç o gnervaduris che a son tacâts sot dal plan armonic che a fasin il sun de ghitare, il so timbri. La ghitare classiche si sune nome di sintâts, poiant il strument su la gjambe di çampe, tignude pene plui alte cuntun scagnut di pueste. La ingjavadure de ghitare e à di stâ tacade ae gjambe par vê la juste posizion che confuarte il sunadôr tal sunâ, tal movi lis mans e tal tignî drete la schene. • La man çampe: Il poleâr no si dopre par sunâ ma nome par tignî su l'imprest. Lis pupulis e àn di lâ su lis cuardis a martiel. Ongulis curtis a judin la juste pression su lis cuardis. • La man drete: Lis ongulis a van tignudis lungjis e tarondis chel tant par vê un biel sun, la lungjece invezit e da la rapiditât di esecuzion. Il poleâr si môf su lis trê cuardis di metal, i dêts indiç, medi e anulâr, a sunin tierce, seconde e prime cuarde, lis plui acutis.

Ghitare folk cambie

La ghitare folk, clamade ancje ghitare acustiche, e à une casse plui grande di chê classiche, e un mani rinfuarçât par tignî la plui grande tension da lis cuardis di metal. Si dopre in ducj i gjenars modernis, come il folk, il blues, il rock, la fusion, e inte musiche di bal. Lis cuardis di metal a dan un sun brilant e sclet. Di cheste fate e je la Ghitare batint (o ghitare italiane). A son ancje versions cence spale par rivâ miôr a al tastiere su lis notis plui altis e versions eletrificadis.

Ghitare eletriche cambie

La ghitare eletriche e à un cuarp plen cence casse armoniche e mani rinfuarçât e dopre cuardis in metal. Cence amplificazion e à un sun lizerut. Altris argagns electronics a modifichin il sun in svariadis manieris. Si sune par solit cuntun tocut di plastiche a triangul par piçâ lis cuardis clamât pletri. Ancje lis ghitaris classichis a si puedin amplificâ, cence gambiâ il lôr sun ma nome par fâlu sintî in ambients grancj.

La incuardadure cambie

La incuardadure plui comun la clamin incuardadure spagnole, cul sun da lis cuardis a vueit Mi-Si-Sol-Re-La-Mi de cuarde plui alte a chê plui basse. Cheste incuardature cul interval tra lis dôs cuardis dongje di un interval di cuarte juste (gjavade tra la seconde e la tierce cuarde che a son lontanis di un interval di tierce juste), al è il plui doprât par une rason storiche e parcè che e va ben par sunâ a acuardis cun posizions de man çampe facilis di fâ. A son, mancul dopradis, incuardaduris difarentis: la sardegnule dulà che lis notis a vueit a sunin Do maiôr, e lis incuardaturis viertis. Chestis incuardaduris a son dopradis i gjenars musicai particolârs. Cualchi compositôr al scrîf di pueste soi tocs par une incuardadure particolâr.

  Su Wikimedia Commons al è disponibil contignût multimediâl relatîf a:

Ghitare